Napi este al meu iubit motanel de 10 luni. El are blanita portocalie dungata si este foarte iubitor. Are mici tabieturi cum ar fi dormitul “somnului de infrumusetare” diminata in sifonier dupa noptea lunga de iarna petrecuta prin cartier.
Dupa o noapte de hoinareala prin cartier, cand aude prima miscare in casa dimineata, apare pe pervazul geamului si priveste nerabdator printre jaluzele, asteptand sa i se deschida usa. Intra in fuga si nu prea sta la prins deoarece stie ca-l asteapta spalatul si uscatul labutelor la baie. Mananca rapid cateva crantanele uscate care nu-l prea incanta si savureaza portia de lapte dupa care urmeaza o mica pisiceala. Pisiceala care incepe prin rotirea cu burtica in sus pe covor, periatul de picioarele stapanului, urcatul in bratele acestuia cat mai sus, daca se poate pana la nivelul fetei ca sa-i simta respratia si se sfarseste printr-o pozitie relaxata si un tors zgomotos. Nu dureaza foarte mult aceasta relaxare caci ceva il deranjeaza: lumina, galagia, mangaiatul, ghionturile primite, etc. Asa ca se deplaseaza plictisit spre sifonier a carui usi le deschide cu greu si se covrigeste sub hainele agatate.
Dupa acest somn lung de dimineata de refacere a fortelor si chefului de joaca, iese cu ochii carpiti de somn, vizibil deranjat de lumina. Incepe o noua zi pentru el si o noapte plina de emotii, stres, iubire, pericole. Hm…. E greu sa-si gaseasca o pozitie in ziua de azi in cartier: aglomeratie multa, caini vagabonzi, masini, lumini, sunete multe.
Dar viata e palpitanta si are farmecul ei.
Aceasta este dimineata iubitului meu motanel Napi.
Mai multe fotografii cu el puteti vedea aici.
